Ceas de masă

Juglans nigra, nucul negru american de est, este o specie de copac foioase din familia nucilor. Nucul negru este un copac incredibil de important din punct de vedere comercial, deoarece lemnul are o culoare maro intens și ușor de lucrat, ceea ce îl face excelent pentru fabricarea de ceasuri. Scoarța este de obicei gri-neagră și adânc brăzdată în creste subțiri, ceea ce conferă scoarței un model cu adevărat unic în formă de diamant.
Nucul negru a fost introdus în Europa în 1629 și este foarte apreciat pentru lemnul său de duramen adevărat, de culoare închisă, cu granulație dreaptă. Este greu, puternic, rezistent la șocuri și totuși poate fi despicat și lucrat cu ușurință. Lemnul poate fi uscat la cuptor și își păstrează bine forma după condimentare, ceea ce face ca acest lemn să fie și mai atractiv pentru prelucrarea lemnului și fabricarea ceasului.

Zebrawood se caracterizează printr-o figură în dungi care amintește de o zebră. Lemnul de zebră a fost înregistrat pentru prima dată în declarațiile vamale britanice pentru 1773, când 180 de bucăți de lemn de zebră au fost importate de pe Coasta Mosquito, o colonie britanică (acum Republica Honduras și Nicaragua) și a fost folosit în mod obișnuit la fabricarea mobilierului britanic între 1810 și 1860.
Lemnul este acum importat din Africa Centrală, (Gabon, Camerun și Congo) și duramenul său foarte înfățișat este galben-auriu pal, distinct de culoarea foarte palidă a alburnului și prezintă dungi înguste de la maro închis până la negru. Lemnul de zebra poate fi, de asemenea, de un maro pal, cu urme regulate sau neregulate de maro închis la lățimi diferite. Aproape întotdeauna este tăiat în sferturi pentru a obține modelul interesant de culori alternate pe care îl vedeți, iar aceste dungi dau duramenului un aspect de dungi de zebră, de unde și numele de lemn de zebră.

Dalbergia sissoo, cunoscută în mod obișnuit ca lemn de trandafir din India de Nord este un arbore de trandafir cu creștere rapidă, rezistent, cu foioase, originar din subcontinentul indian și din sudul Iranului. Este cea mai cunoscută specie economică de lemn de trandafir vândută la nivel internațional, dar este folosită și ca lemn de foc și pentru umbră și adăpost.
După tec, este cel mai important arbore de lemn cultivat din Bihar, care este cel mai mare producător de lemn de trandafir din India. În Bihar, arborele este plantat pe marginea drumurilor, de-a lungul canalelor și ca arbore de umbră pentru plantațiile de ceai. De asemenea, este plantat în mod obișnuit în orașele din sudul Indiei, cum ar fi Bangalore.

Stejarul puternic este un simbol comun al forței și rezistenței și a fost ales ca arbore național al multor țări. În Anglia, stejarii au fost un simbol național care datează cel puțin din secolul al XVI-lea, adesea folosit de Shakespeare pentru a transmite moștenirea și puterea.
În Anglia, astăzi stejarul rămâne un simbol al istoriei națiunii, tradițiilor și frumuseții peisajului său rural. Lemnul de stejar este scump deoarece este un lemn de esență tare. Lemnurile de esență tare sunt mai dense, mai puternice și mai durabile, dar cresc mult mai lent decât lemnul de esență moale, ceea ce le face mai scumpe. Deoarece stejarul rezistă la uzura de zi cu zi, oferind în același timp frumusețe naturală, se potrivește aproape oricărui stil de decor pentru casă ca o caracteristică cu adevărat elegantă și elegantă.

Lemnul de măslin este cultivat din copacii Olea europaea. Este bogat și vibrant în culoarea sa, care este apreciată în întreaga lume pentru aspectul, densitatea, granulația dreaptă și textura fină. Găsit inițial în jurul coastei de est a Mediteranei Lemnul de măslin este foarte puternic, dar are o sensibilitate ridicată la elementele din exterior și atacurile insectelor. Din acest motiv, este utilizat în mod obișnuit numai pentru mobilierul de interior, cum ar fi ceasurile din lemn și bolurile tapas.
Din punct de vedere vizual, lemnul de măslin are un aspect izbitor de bogat și colorat, ceea ce îl face perfect pentru utilizarea în obiecte decorative care pot fi lustruite cu ușurință la un grad ridicat.

Arțarul este unul dintre cei mai iubiți copaci ai Americii, iar istoria arțarului este la fel de intrigantă ca și copacul însuși, care se întinde pe mai multe secole.
Arțarii au existat în America de Nord de sute de ani, iar seva de zahăr a fost recoltată de nativii americani. Cu toate acestea, istoria modernă a arborelui de arțar a început în 1663, când chimistul Robert Boyle a descris europenii copacul „lumii noi”. Pe lângă faptul că a descris procesul de fabricare a zahărului folosit de nativii americani, el a remarcat și alte utilizări interesante ale arborilor de arțar, cum ar fi modul în care nativii americani preparau medicamente pentru tuse din scoarța interioară a copacului, modul în care cenușa făcea săpun și modul în care coloniștii foloseau scoarța ca colorant. De-a lungul timpului, se știa că oamenii consumau seva ca tonic de primăvară, în timp ce alții o ingerau pentru a trata problemele hepatice și renale.

Lemnul de mango nu are o prezență mare pe piața mondială, dar duramenul său este încă utilizat pe scară largă în India pentru producția de mobilier, instrumente muzicale și podele mai ieftine.
Există mai multe motive pentru care arborele de mango se confruntă cu un mare boom în popularitate în acest moment, primul datorită vitezei sale de creștere, care este între șapte și cincisprezece ani. Al doilea beneficiu este că recoltarea nu necesită o prelucrare extinsă, condimentare și uscare. Poate fi trimis la prelucrarea finală aproape imediat după tăiere și al treilea motiv pentru care lemnul de mango a cunoscut o creștere la nivel mondial este că multe dintre caracteristicile sale de bază și vizuale sunt similare cu popularul tec.